January 20

Bilant 2010, planuri 2011

Dogs are not our whole life, but they make our lives whole.

Am tot amanat compunerea acestui post pentru ca imi era/este greu sa scriu despre finalul anului, final care nu a fost unul tocmai plin de fericire.

Bilant 2010:
Fata de ce mi-am propus aici:
1. Am reusit sa raman debt free si am reusit sa pun si deoparte. Bifat complet.
2. Nu am devenit mai ordonat, dar am reusit sa ma las de tigari (de vreo 2 ori :P), in 2010 am fumat simtitor mai putin ca in anii trecuti, am strans 3700RON de pe urma banilor de tigari. Bifat partial.
3. Am frigider, lampi, masuta, etc. Bifat complet.

Fata ce mi-am propus am fost iar in multe plimbari: la munte, la mare, la Gura Portitei, in TeamBuilding, in Austria, Ungaria, Italia, San Marino, UK (x2), am colectat banii de pe urma masinii.
Finalul anului a fost destul de trist, a trebuit sa-mi iau ramas bun de la Kara, lucru care a fost foarte greu, am iubit-o foarte mult, a facut parte din copilaria mea, am crescut impreuna, ne-am maturizat impreuna, stateam cu orele afara, innotam impreuna, alergam impreuna, a fost ca o sora pt mine. Dupa moartea ei bunica-mea si taica-miu si-au dorit alt caine, fiindu-le greu sa se obisnuiasca fara latrator, asa ca m-am conformat si le-am adus un cutu de la Craiova, Rolf, doar ca dupa cateva zile a inceput sa faca crize, convulsii, spume, l-am dus la 2 clinici (Armeneasca si Marco-Vet), l-au vazut 4 medici, a facut o groaza de analize, radiografii, ecografii, etc, a stat 2 zile internat, dar nu s-a reusit din pacate diagnosticarea. Mi-a fost foarte mila de el, a trecut prin dureri groaznice saracutul. L-am dus inapoi la Craiova pentru a incerca si crescatorul sa-l vindece si am luat un frate de-al lui, pe Rocco. Rocco este un mare alintat, il lasa bunica-mea in pat, il lasa sa-i roada papucii, e un printisor acolo la curte, se bucura de dragostea de care ar fi avut parte Rolf daca si-ar fi revenit. De Rolf m-am mai interesat, la inceput a mai facut niste crize, apoi i-au trecut, dar nu face decat sa doarma, sa manance si sa se plimbe ganditor, nu se joaca cu nimeni, nu reactioneaza, este in lumea lui, crescatorul crede ca este autist…
In decembrie a murit nasul meu, iar dupa 10 zile de la inmormantarea sa a murit si nasa, care nu a putut supravietui fara el. A fost prima data cand am participat la o inmormantare la care prietenii/cunoscutii mortului vorbesc despre el, recita poezii, a fost foarte emotionant.

Anul 2010 a fost un an foarte bun, a fost anul in care m-am lasat de tigari, dar a fost si anul in care a plecat Kara.

Planuri 2011:
– sa raman nefumator
– sa ma decid asupra achizitiei imobiliare la care ma gandesc inca de anul trecut si preferabil sa incep demersurile, inclin tot mai mult spre o casa pe langa Bucuresti (Buftea, Cernica, Corbeanca)